 |
|
 |
|
DizzyX Administrator

Data inscrierii: 16/Iul/2008 Mesaje: 48
|
|
 |
|
 |
|
Trimis: 16/07/2008 03:08 Titlul subiectului: Ce este un firewall? |
|
|
Reţeaua Internet a evoluat foarte mult în ultimul timp din punctul de vedere al datelor şi infomaţiilor pe care le poate dărui utilizatorilor. Aşadar, pentru mulţi dintre noi, accesul la Internet, nu mai reprezintă un avantaj ci o necesitate. Totuşi, conectarea unei reţele private la Internet expune unor atacuri nedorite o bază de date confidenţială (de cele mai multe ori). Aici intervin firewall-urile ce au ca scop protejarea reţelelor private dar şi a calculatoarelor personale de eventualele intruziuni ostile sau accese neavizate dinspre exterior.
Ce este un firewall?
Un firewall este numele generic al unei ingrediente de reţea ce are ca rol validarea traficului (între reţea şi exterior) pe baza unei politici de securitate prestabilite. Scopul acestuia este de a proteja reţeaua (sau un solitar calculator personal) de eventualele atacuri ce vin din exterior şi pot compromite datele/informaţiile stocate. Termenul în sine („perete de foc”) vine de la capacitatea acestuia de a segmenta o reţea mai mare în subreţele.
Firewall-ul poate fi un aparat (componentă hardware) sau poate fi un program (componentă soft), conţinând – în ambele cazuri – două interfeţe orientate: una către exterior (Internet), iar cealaltă direcţionată înspre reţeaua internă (cea pe care o protejează).
Filtrarea traficului dintre cele două reţele se face după anumite criterii şi poate viza: adresele IP sursă şi destinaţie ale pachetelor de informaţii vehiculate - address filtering, sau poate viza doar anumite porturi şi protocoale utilizate (HTTP, ftp sau telnet) – protocol filterig.
Totuşi, un firewall de reţea nu poate administra transferul de date efectuat de către un utilizator ce foloseşte o legătură la Internet de tip dial-up, ocolind procedurile de securitate şi implicit firewall-ul în sine.
Ce modele de firewall-uri există?
Se află patru feluri de firewall-uri:
1. Firewall-ul cu filtrare de pachete (Packet Filtering Firewalls) – funcţionează la nivelul de reţea al modelului OSI şi respectiv la nivelul IP al modelului TCP/IP. Are ca principiu de funcţionare analizarea sursei de provenienţă si destinaţiei fiecărui colet de date în parte, acceptând sau blocând traficul derulat de acestea. Aceste firewall-uri fac parte – de cele mai multe ori – din componenta de reţea numită router şi reprezintă cea mai ieftină soluţie din punct de vedere financiar cu implicaţii minime în performanţa şi funcţionabilitatea reţelei. Punctul său slab este incapabilitatea de a furniza o securitate ridicată prin reguli complexe de indentificare şi validare a IP-urilor, rațiune pentru care este indicată folosirea împreună cu un al doilea firewall extern care să pune la dispoziție protecţie suplimentară.
2. „Porţile de circuit” (Circuit Level Gateways) – rulează la nivelul 5 al modelului OSI şi respectiv nivelul 4 al modelului TCP/IP. Acestea monitorizează sesiunile TCP dintre reţeaua internă şi/sau server şi reţeaua Internet. Traficul de pachete utilizează un server intermediar, folosind un singur port (în general portul 1080) pentru tot traficul. Acest server intermediar are un rol important în mascarea datelor şi informaţiilor deţinute pe calculatoarele componente ale reţelei private. Punctul slab al „porţilor de circuit” este reprezentat prin faptul că acestea nu verifică pachetele ce constituie obiectul traficului cu reţeaua publică, ci doar le filtrează în funcţie de titlu. Totuşi, acestea sunt mai sigure decât filtrarea pachetelor şi mai rapide decat aplicaţiile proxi, deşi sunt cel mai puţin întâlnite.
3. Proxi-uri de aplicaţie (Application Level Gateways sau Proxies): sunt cele mai complexe soluţii firewall şi, totodată, cele mai scumpe. Pot funcţiona la nivel de aplicaţie al modelului OSI. Acestea, verifică pachetele de date şi blochează accesul celor care nu respectă regulile stabilite de proxi. Astfel, dacă avem de-a face cu un proxi de web, asta nu va permite niciodată accesul unui trafic pe protocol de ftp sau telnet. Serverul local va vedea această soluţie firewall ca pe un rudimentar client, în timp ce reţeaua publică îl va recepta ca fiind însăşi serverul. Totodată, proxi-urile de aplicaţie pot creea fişiere de tip log cu activitatea utilizatorilor din reţea sau pot monitoriza autentificările acestora, oferind şi o verificare de baza a pachetelor transferate cu susținerea antivirusului încorporat).
4. Firewall-ul cu inspecţie multistrat (Stateful Multilayer Inspections): îmbină toate caracteristicile descrise mai sus, filtrând traficul la toate cele trei nivele ale modelului TCP/IP. Se bazează pe algoritmi proprii de recunoaştere şi aplicare a politicilor de securitate spre deosebire de o aplicaţie proxi standard. Inspecţia multinivel oferă un înalt grad de ). Este bine de menţionat faptul că pentru instalarea şi derularea scutit de nereguli a unui astfel de program, este indicată întrebuințarea unei configuraţii minime formată din: Windows 98SE, Pentium la 233 MHz, 64Mb RAM (pentru Win 98SE/Me/2000) sau 128Mb RAM (pentru Win XP), 10MB spaţiu deschis pe HDD şi bineînţeles, acces la Intenet.
Pentru început, programul se instalează atât în mod „standard” pentru utilizatorii mediu spre avansaţi urmând ca setările să se facă ulterior, dar, beneficiază în același timp de un Wizard, configurat pe 9 paşi ce ajută la înţelegerea opţiunilor şi stabilirea necesităţilor fiecărui user. Programul oferă pe lângă protecţie firewall, protejarea programelor existente pe HDD, protecţie e-mail, dar şi probabilitatea blocării cookies-urilor, pop-up-urilor sau bannere-lor nedorite.
În general setările se fac pe fiecare componentă în parte, posedând de ales între 3 nivele de securitate: High (Stealth Mode) – indice ce predă o protejare aproape totală, strict monitorizată dar care împiedică opţiunile de sharing; Medium (Visible but Protected Mode) – setare ce propune posibilitatea vizionării resurselor proprii din exterior dar lipsit de capacitatea modificării acestora (opţiune recomandată pentru navigarea temorară şi/sau în zonele de „încredere”) şi repectiv, Low – nivel la care firewall-ul este inactiv iar resursele dvs sunt expuse unor eventuale atacuri nedorite.
Pentru poşta electronică, programul se comportă ca o adevărată barieră în faţa unor eventuale supraaglomerări a căsuţe poştale cuprinzând posibilitatea blocării e-mail-urilor ce vin consecutiv (default este setată opţiunea de acceptare a maxim 5 scrisori ce vin la un interval de 2 secunde unul după altul). Totodată, mai există opţiunea refuzării e-mail-urilor însoţite de diverse ataşamente, sau accptării doar a celor ce nu au un număr de recipiente ataşate ce depăşesc totalul admis de către utilizator.
Concluzii
Pe urmă cele prezentate mai sus, o primă concluzie este că un firewall poate securiza integral un computer sau o reţea de PC-uri conectate la Internet. Această afirmaţie este eronată din două puncte de vedere. În primul rând un firewall este, la urma urmei, un filtru a cărui rezistenţă şi compoziţie depinde de setările efectuate de utilizator, iar în al doilea rând, programul nu poate împiedica accesul viruşilor de tip troian ce folosesc clientul de mail impicit, programele de chat (ICQ, MSN, Y!, etc.) sau browser-ul de Internet utilizat. Odată rulaţi aceşti viruşi (fie cu ajutorul unei persoane neavizate sau fie prin instalarea directă a acestora în Task Manager), se pot pierde resurse şi timp pentru devirusarea calculatorului sau chiar o mare parte din informaţiile prezente pe harddisk. O educaţie bună a user-ului, blocarea unor anumite porturi şi stabilirea unor proceduri riguroase de control din porțiunea administratorului de reţea, sunt elemente ce duc alături de un echipament firewall hard şi/sau soft la creşterea securităţii unei reţele conectate la Internet, micşorând astfel riscul unor accese nedorite atât din exterior către partea interioară cât şi în sens opus. |
|